luni, 15 octombrie 2007

De ce (nu) iubim barbatii







  • pentru ca sunt intotdeauna ocupati, atat de ocupati incat nu au timp sa raspunda provocarilor noastre (de alta natura decat cea sexuala),

  • pentru ca adesea nu-si dau seama ce pierd, iar cand isi seama e prea tarziu,

  • pentru ca trateaza nevoia noastra de celalalt, ca pe o tendinta de a sufoca,

  • pentru ca tac, tac, tac si considera intrebarile noastre banale, stupide, atat de stupide incat "nu-si bat capul" cu ele si de cele mai multe ori nici cu noi,

  • pentru ca "ne mint frumos" asa cum vor ei si nu "cum vrem noi" sau poate pentru ca "nu stiu sa minta",

  • pentru ca uita datele importante si deseori si numele nostru,

  • pentru ca fac cadouri pe care si le doresc ei si nu pe cele pe care le dorim noi,

  • pentru ca sunt inteligenti si practici si pentru ca ei stiu asta si fac abuz de aceste calitati,

  • pentru ca se simt permanent constransi si pentru ca luandu-si libertatea, ti-o iau pe a ta de fapt,

  • pentru ca ei sunt cei care au provocat nasterea "feminismului"

  • pentru ca nu ne putem lipsi de ei, pentru ca sunt brutali, nesuferiti si rai (chiar daca asta noua uneori ne place),

  • pentru ca ne enerveaza prea tare si pentru ca au atata dreptate cand spun "ma rog, mai bine sa te enervez decat sa te plictisesc"

  • pentru ca....


12 comentarii:

Gigi Şanţ spunea...

Poate mi se pare mie, dar nu e asta o chestie stereotipă? Câţi bărbaţi sunt într-adevăr aşa, şi cât din expunere e bazat pe o imagine standardizată a acestora?

oCalatoare spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
oCalatoare spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
oCalatoare spunea...

Este un stereotip, desigur.Eu iubesc barbatii mai ales cand tac, cand nu ma sufoca, cand imi lasa libertate, cand nu sunt ca femeile :). Dar daca tot s-a scris la general (vezi Tibi), am scris si eu la fel "ca-n familie", sa nu fac nota discordanta.

radu spunea...

eu cred că bărbaţii se prostesc pe măsura trecerii timpului. în adolescenţă sunt frumoşi, la 20-30 de ani sunt spirituali, iar după vârsta critică (excepţiile confirmă regula) încep să se tâmpească. majoritatea bărbaţilor trecuţi de 30 de ani sunt nişte nătărăi.

Filonous spunea...

Mmm, n-aş spune că după 30 de ani bărbaţii sunt nătărăi. Eu ştiu un om care e frumos şi spiritual şi, în plus, are vreo 50 de ani. Nu sunt sigur că e bărbat, dar aşa pare. "Omul bun niciodată nu-i bătrîn" (comentariul unui elev de-al meu dintr-a şaptea) - asta-i soluţia. Între Alcibiade şi Socrate, îl prefer pe cel din urmă...

spera spunea...

La mulţi ani vouă şi blogului tău la multe articole!

Sagy, spunea...

Nu crezi ca postul tau face parte din eternul flame intre barbati si femei?!
Desi femeile doresc emancipare, in sinea lor inca doresc sa fie fragile, sa aiba un barbat puternic etc... Si de cele mai multe ori, un barbat se va comporta cum ai descris u pentru ca deorece (e intentionata constructia..) nu pot face fata cerintelor femeilor.. si nu pentru ca nu doresc ci pentru ca nu inteleg ec lise cere, de unde rezulta fustrarea si comportamentul descris de tine.

spera spunea...

La multi ani! mai scrie si tu ceva.

spera spunea...

La mulţi ani!

spera spunea...

Hristos a înviat!

Diaconu Daniel spunea...

Daca va intereseaza un schimb de bannere
Dimensiunile disponibile cat si detaliile le gasiti la adresa http://promovat.blogspot.ro/p/banner-exchange.html
. Astept un raspuns. Multumesc