Nu am avut niciodata talent la scris si nici nu cred ca l-am capatat in ultimul timp insa, daca am vazut ca pe aici toata lumea scrie, m-am gandit sa o fac si eu. Nu de alta, dar sunt plecata de vreo doua luni din Romania si pentru ca tot am citit opinia Sperantei si a lui Radu despre Ro, imi pot permite sa-mi alatur opinia grupului "cioranienilor", cum ar spune Spera.
Ma gandeam la ce scria Radu despre "clasicul trio" cu care se mandreste romanul: Dunarea-Marea Neagra-Carpatii. Nu stiu ce sa zic, nu caut sa critic, dimpotriva, chiar ma bucur ca mai sunt oameni care gasesc - inca mai gasesc - puterea sa scrie frumos despre Romania. Am calatorit mult prin tara, iar prin afara nu prea mult, putin prin Franta si putin prin Anglia, in Londra, insa cred ca este suficient pentru a-mi exprima o opinie vis-à-vis de acest subiect. Despre tara noastra, sincer, as vrea sa gasesc o amintire placuta de prin calatoriile mele, sa o scriu aici, dar cu greu pot sa uit atitudinea celor care te servesc, lipsa de bun simt, agresivitatea si grosolania de care te lovesti la tot pasul. Dupa toate acestea, ma intreb cum poti gasi puterea sa te relaxezi, sa traiesti din plin emotia, bucuria de a vedea Voronetul, Putna, Sucevita etc. Dunarea? Faimoasa Dunare, nu m-a incantat prea mult, la fel cum nu m-au incantat nici Carpatii si nici Marea Neagra unde am locuit pana acum doua luni. Ma gandesc ca toate aceste "frumuseti ale patriei" nu sunt decat ramasite ale elanului comunist, asa cum erau constatarile despre "fericirea" si " indestularea" poporului roman. Romania zilelor noastre se rezuma la cateva cuvinte: agresivitate, brutalitate, vulgaritate, preturi exorbitante nejustificate de serviciile execrabile. La astea adaug intrebarea pe care mi-a pus-o un francez cand a venit la noi, la mare: " Din ce traiesc romanii?". Mi-a pus intrebarea asta de 5 ori. Ii explicam si nu intelegea cum poti trai in Romania cu 150 de euro pe luna. Nici eu nu prea am inteles ca de-aia am plecat. Si nu-mi doresc sa ma intorc. Ce-mi doresc este sa am puterea sa gandesc frumos despre Romania. De aceea mai citesc din cand in cand blogul soramii, Speranta, si altele pe care mi le-a recomandat ea.
E drept, asta-mi lipseste aici: profunzimea celor care au ramas in tara, care au timp sa mai scrie pe bloguri si sa le mai citeasca.
Ma gandeam la ce scria Radu despre "clasicul trio" cu care se mandreste romanul: Dunarea-Marea Neagra-Carpatii. Nu stiu ce sa zic, nu caut sa critic, dimpotriva, chiar ma bucur ca mai sunt oameni care gasesc - inca mai gasesc - puterea sa scrie frumos despre Romania. Am calatorit mult prin tara, iar prin afara nu prea mult, putin prin Franta si putin prin Anglia, in Londra, insa cred ca este suficient pentru a-mi exprima o opinie vis-à-vis de acest subiect. Despre tara noastra, sincer, as vrea sa gasesc o amintire placuta de prin calatoriile mele, sa o scriu aici, dar cu greu pot sa uit atitudinea celor care te servesc, lipsa de bun simt, agresivitatea si grosolania de care te lovesti la tot pasul. Dupa toate acestea, ma intreb cum poti gasi puterea sa te relaxezi, sa traiesti din plin emotia, bucuria de a vedea Voronetul, Putna, Sucevita etc. Dunarea? Faimoasa Dunare, nu m-a incantat prea mult, la fel cum nu m-au incantat nici Carpatii si nici Marea Neagra unde am locuit pana acum doua luni. Ma gandesc ca toate aceste "frumuseti ale patriei" nu sunt decat ramasite ale elanului comunist, asa cum erau constatarile despre "fericirea" si " indestularea" poporului roman. Romania zilelor noastre se rezuma la cateva cuvinte: agresivitate, brutalitate, vulgaritate, preturi exorbitante nejustificate de serviciile execrabile. La astea adaug intrebarea pe care mi-a pus-o un francez cand a venit la noi, la mare: " Din ce traiesc romanii?". Mi-a pus intrebarea asta de 5 ori. Ii explicam si nu intelegea cum poti trai in Romania cu 150 de euro pe luna. Nici eu nu prea am inteles ca de-aia am plecat. Si nu-mi doresc sa ma intorc. Ce-mi doresc este sa am puterea sa gandesc frumos despre Romania. De aceea mai citesc din cand in cand blogul soramii, Speranta, si altele pe care mi le-a recomandat ea.
E drept, asta-mi lipseste aici: profunzimea celor care au ramas in tara, care au timp sa mai scrie pe bloguri si sa le mai citeasca.
Un comentariu:
plus ...leusteanul, nu? Si asta lipseste din Franta. Ar fi interesant ce zic francezii despre minunile patriei lor.
Trimiteți un comentariu